Rachiul românesc - Gustul care-ți rupe sufletul în două și-l coase la loc, prost și strâmb!
Rachiul românesc sau palinca, pe scurt:
- ✔ 100% Natural! – Adică fructe căzute din pom, ignorate de câini.
- ✔ 100% Tradițional! – Făcut într-un cazan din cupru, care n-a mai fost spălat serios din 1982.
- ✔ 100% Mortal! – În sens spiritual.
Beneficiile rachiului romanesc:
- Poți să spui „Te iubesc” persoanei greșite, de 4 ori consecutiv, în 3 limbi diferite.
- Îți rezolvă timiditatea în 3 minute sau mai puțin.
- Îți dublează încrederea și îți înjumătățește inhibițiile.
- Îți oferă superputerea de a dansa fără să simți rușine sau vină.
Dacă vrei să înțelegi sufletul românului, nu citi Eminescu, nu asculta Maria Tănase, nu vizita mănăstiri. Nu. Ia un păhărel de rachiu și pregătește-te să vezi toate culorile spectrului existențial deodată, inclusiv nuanța „ce fac cu viața mea”.
Ce este pălinca, sau rachiul romanesc?
Rachiul este esența distilată a tuturor frustrărilor rurale, condensată într-un lichid transparent sau gălbui, care miroase a decizie proastă. Oficial, este un alcool tradițional obținut prin fermentarea și distilarea prunelor, merelor, perelor sau, practic, a oricărei chestii care putrezește și are zahăr.
Dacă poate fi fermentat, românul îl va transforma în rachiu. Dacă nu poate fi fermentat... românul va insista până când va găsi o cale.
Cum se face pălinca? (Pentru că evident vrem mai mult)
Procesul începe când gospodarul, îmbrăcat în treningul lui de duminică și cu șapca pusă invers, adună fructe căzute și semi-putrezite, adică „cele mai bune”. Se bagă totul într-un butoi imens, se lasă la fermentat până când mustul devine o substanță în care nu mai ai voie să bagi mâna fără să semnezi un testament, și apoi începe distilarea.
Distilarea are loc într-o instalație improvizată, veche de când lumea și neautorizată de niciun organism sanitar care își respectă funcția. Se face foc sub cazan cu lemne, gunoaie sau, dacă e un an bun, reviste electorale.
Rezultatul? Un lichid de aproximativ 50-60% alcool, dar cu suflet de 90%.
Istorie: când alcoolul făcea parte din educație
Rachiul e atât de adânc înrădăcinat în istoria românească, că probabil a apărut înainte ca alfabetul să fie o opțiune viabilă prin sate. Se pare că a fost introdus prin influențe otomane sau habsburgice (depinde pe cine vrei să învinuiești azi), iar de atunci românii l-au perfecționat până la nivelul în care orice bunică din sat știe să facă un rachiu care te poate orbi — la propriu și la figurat.
În multe părți din țară, rachiu = monedă de schimb, soluție medicală, tratament pentru dureri de spate, rușine socială sau motiv de a striga "Fratele meeeeu! Te iubesc!" unui necunoscut la 3 dimineața.
Ce efecte secundare are pălinca (dacă putem să le numim așa)
După o doză respectabilă (adică două pahare, dacă ai demnitate, sau zece dacă nu mai ai nimic de pierdut), rachiul românesc îți oferă o serie întreagă de experiențe:
- O trecere lină de la euforie la confesiuni jenante
- O capacitate crescută de a dansa „ca pe vremuri”
- Amnezie selectivă: îți amintești toate replicile bune pe care n-ai apucat să le zici
- Lovituri de genunchi pe sub masă și priviri pierdute în gol
- Ți se pare că toate glumele tale sunt geniale. Spoiler alert: nu sunt
- Cazi artistic, într-un slow motion pe care surorile Wachowski l-ar invidia
- Eventual, un dialog metafizic cu toaleta
Mahmureala de a doua zi este o experiență care redefinește ce înseamnă „suferința umană”. Durerile de cap, jurămintele disperate de abstinență și regretele existențiale sunt standard.
Alte chestii interesante despre pălinca
- În unele sate, se consideră că un copil nu este „inițiat” în viață până când gustă primul păhărel de rachiu, ceea ce explică multe lucruri despre stilul nostru colectiv de luare a deciziilor.
- Se spune că adevăratul rachiu se cunoaște după cum „arde” la limba și la orgoliu.
- Există și concursuri de cine face cel mai tare rachiu, adică cine poate crea un lichid care să curețe instantaneu atât vasele de sânge, cât și prieteniile de-o viață.
- Un păhărel de rachiu se bea în maximum două înghițituri. Orice altceva e considerat lipsă de caracter și/sau frică de Dumnezeu
Concluzie
Într-o țară în care planificarea pe termen lung înseamnă „până la următoarea beție”, pălinca nu e doar o băutură. E simbol național, combustibil social și terapie neaprobată de niciun psiholog. Îl bem ca să sărbătorim, ca să uităm, ca să ne amintim ce n-ar trebui și, uneori, doar ca să nu rămână pe masă.
E bun? Nu neapărat. E sănătos? Clar nu. Dar e al nostru. Ca brânza de burduf, traficul din București și glumele fără sens de pe Facebook.
Rachiu tradițional românesc: când viața e prea clară, bea ceva care te face să vezi dublu.
Dacă știi pe cineva care ar bea rachiu și din scrumieră, trimite-i acest articol. L-am scris pentru el.
#Rachiu #RomâniaProfundă #FermentămRealitatea